Akira a marcat începutul unui nou curent în anime. Atenţia pentru detalii şi animaţia fluidă înlocuiesc celebrul pan & zoom cu care se trage de timp. Tehnologia ia locul animăluţelor enervante şi subiecte serioase sunt aduse în prim-plan. Deşi făcut acum 20 ani (deci 2D all the way), e impresionant prin ingeniozitatea soluţiilor şi calitatea background-urilor. Peisajele industriale cu grafitti şi resturi de afişe sunt perfecte. Neo-Tokio are un simpatic aer retro-futuristic cu neoane colorate în loc de LCD-uri iar atmosfera techno-trash miroase a cyberpunk.
Tema tratată e mai slabă pe partea de biologie dar are un anumit farmec în plan filosofic. A devenit Tetsuo (mai) rău ca efect secundar al procesului de eliberare a forţei primare, sau doar acum e capabil să facă ceea ce îşi dorea de mult?
