Intr-un viitor nu-prea-indepartat, Pamantul este suprapopulat, oamenii ajung usor la varsta de 200 de ani, asa ca multi dintre cei fara niciun viitor prefera sa se criogenizeze (aproximativ 70 de milioane) in depozitele guvernului american, in speranta unui viitor (mai indepartat) cand ori solutia suprapopularii a fost gasita, ori se poate coloniza o planeta prietenoasa. Colonizarea planetei Marte este mai mult un cosmar decat o solutie, caci acolo se moare de sete la propriu.
Alegerile pentru noul presedinte american sunt pe ultima suta de metri, candidatii fiind actualul presedinte (din partea partidului Democrat-Conservator) si primul candidat de culoare la Casa Alba, Jim Briskin, sustinut de partidul Liberal-Republican. Miza este uriasa, asa ca orice eveniment, oricat de mic, poate inclina balanta definitiv in favoarea unuia sau a altuia.
Oamenii in acest viitor nu-prea-indepartat folosesc niste gizmos numite jiffy-scuttlers (sau mai pe scurt, ‘scuttlers) pentru calatoria instantanee intre orase. Principiul functionarii acestor dracii este o forma limitata in timp. ‘Scuttlers se strica din cand in cand si isi arunca proprietarul in zone ciudate, precum Oregon, in loc sa il transporte la destinatia dorita. Unul din aceste ‘scuttlers defecte este proprietatea celui mai bun doctor specializat in transplantul de organe, aflat in acel moment intr-un proces de divort destul de urat. Sotia sa, determinata sa il “termine”, ii cauta amanta cu ajutorul unui detectiv particular, dar aceasta este de negasit. Nu este nici pe Pamant, nici pe satelitul-bordel numit Golden Door Moments of Bliss, al carui proprietar este un mutant cu doua seturi de organe, dar cu un singur cap. Disocierea este si la nivel de personalitate (pe unul din ei il cheama George, iar pe celalalt Walt), iar el/ei/ele il sprijina pe actualul presedinte al US, deoarece contra-candidatul doreste sa ii inchida stabilimentul.
‘Scuttler-ul celui mai bun doctor de transplanturi se dovedeste a fi greu de reparat, deoarece nu i se gaseste imediat defectiunea. Dupa multe incercari, un tehnician ii gaseste hiba, o crapatura care facea legatura cu un Pamant paralel. Acest pamant nu este locuit de oameni, ci de sinantropi (omul din Peking), cu o civilizatie foarte ciudata fata de a noastra. Multe din tehnologiile folosite de sinatrop sunt din cele mai neeficiente posibil; de exemplu un motor nu merge printr-un ciclu termodinamic Otto sau Carnot, ci printr-unul ce implica expansiunea ghetii. Evident, toata acestea au potentialul sa arunce in aer campania electoral – lucru pe care il vor face.
The crack in space este scrisa in stilul obisnuit al lui P.K. Dick: alert si cu multe intorsaturi de situatie. Spre deosebire de multe altele scrise de Dick, aici nu lipseste umorul si nici ironia la adresa politicienilor. Interesanta este paralela cu situatia de astazi de la Casa Alba: un presedinte de culoare, care a candidat pentru toti americanii si a insistat pe unitate. La fel este descris si Briskin: candidatul tuturor, indiferent de culoarea pielii. Candidatura sa are ca fundal o criza: peste 70 de milioane de criogenati, cu care guvernul nu stie ce va face si pentru care cheltuie sume uriase. Candidatura lui Obama a fost tot pe fundalul unei crize. Paralele se opresc aici, pentru ca Briskin va fi pus in fata unor situatii diferite.
Ca si in celelalte carti ale sale, Philip K. Dick ridica o problema filosofica, acum prin acesti sinantropi, stapani peste un Pamant paralel. Prin ei, autorul critica metodele de colonizare practicate de americani (si altii), rapacitatea si imoralitatea corporatiilor si se declara sceptic vis-à-vis de capacitatea oamenilor de a convietui cu alte specii inteligente: cum si-au dat reciproc in cap acum cateva sute de mii de ani, asa vor face si acum.
Este aproape inutil sa spun despre aceasta carte ca orice cititor de SciFi ar trebui sa o aiba in biblioteca; mai ales ca idea principala (crapatura in spatiu) posibil sa fi fost imprumutata de altii (Philip Pullman, The subtle knife). Evident, aceasta este doar ipoteza mea.
the Blog collective 