Mare coincidență mare între numele unor teroriști negri din America anilor ’60 și personajul, tot negru dar african, din benzile desenate din aceeași perioadă și cu același public-țintă.
Black Panther e primul film de blaxploitation făcut de Marvel și ne arată la ce trebuie să aspire urmașii sclavilor: o Liberie ultra-tehnologizată, hiper-xenofobă, super-izolaționistă, complet militarizată, cu spioni și asasini peste tot în lume. Un fel de Israel cu monarhie absolută, sulițe, ciomage și ritualuri tribale.
Conflictul principal e între cine vrea ca triburile alese să cucerească mapamondul și cine insistă că există lucruri mai importante decât Lebensraum, hegemonie și ascunderea bombelor nucleare.
Filmul a fost declarat imediat plin de modele de urmat pentru americanii cu pielea neagră, în lunga tradiție segregaționistă din țara tuturor dronelor. Uite, au și ei la ce să viseze separați în ghetourile lor, în școlile, bisericile și colegiile pentru negri. Aveau deja muzică pentru negri, mâncare pentru negri, sărbători pentru negri, televiziune pentru negri. Acum au și film cu supereroi pentru negri.
Ar fi amuzant, dacă n-ar fi atât de trist. Segregaționismul e susținut și de partea “progresivă” a societății, care găsește tot felul de motive pentru care minoritatea trebuie protejată de majoritatea cea rea prin separare fizică și culturală. Ba au și dreptul să urască opresorii – identificați după culoarea pielii – pentru că cui pe cui se scoate și discriminare pe discriminare.
Toată suflarea “liberală” din imperiul binelui e în extaz pentru că negrișorii pot să crească visând să frece și ei mărgelele ca să aterizeze OZN-ul. Orice, numai să stea cuminți în ghetourile lor.
the Blog collective 