Spriggan

23 Jan 2015 by

Spriggan (1998) e un anime obscur în ciuda unei animații clasice superbe și al unui scenariu care condensează cu succes povestea destul de complicată a benzilor desenate din care se inspiră. Universul filmului ar fi avut loc de sequel-uri sau chiar de un serial TV, dar nu s-a făcut nimic în anii succesivi în afară de re-editări pe Blu-ray. De văzut.

limitările genului

9 Jul 2014 by

“That poem had talked about empathy being the key to human spiritual evolution. The Church had corrected that, pointing out that obeying God’s Will was the source of revelation and salvation.”Endymion de Dan Simmons

Știi că ai de-a face cu un autor bun atunci când concentrează în două fraze principala problemă a bisericilor creștine moderne. Și asta într-o serie de romane SF în care John Keats joacă un rol fundamental iar filosofia lui Pierre Teilhard de Chardin e la loc de cinste.

angelologie și marketing

21 Jun 2014 by

Legion (2010) a fost o mică bijuterie – ficțiune religioasă scrisă bine combinată cu scene ridicole de lupte cu arme de foc între oameni și îngeri.

Dominion e sequelul sub forma unui serial TV. Au început cu modificarea poveștii de bază pe ici pe colo, prin punctele esențiale. Dacă în film Dumnezeu se supărase pe omenire și a trimis îngerii să sterilizeze placa Petri, în serial Dumnezeu e dat dispărut și îngerii sunt de capul lor. Arhanghelul Gabriel e brusc rău și joacă rolul unui fel de Lucifer iar arhanghelul Mihail e băiat de comitet și protejează omenirea dintr-un oraș fortificat condus de o mică dictatură – Las Vegas.

Mesia cu ecouri cristice din film s-a transformat într-un erou comun ocupat cu o poveste de dragoste gen Titanic iar starletele seminude care ar trebui să astupe găurile din plot n-au tragere de inimă. Jos Vaun Wilmott!

 

Serghei și poporul rus

3 Mar 2014 by

Distincția dintre un autor și opera lui e greu de făcut dar e de multe ori necesară. Serghei Luchianenco, cel mai cunoscut scriitor SF/fantasy din Rusia la ora actuală grației seriei care a început cu Night Watch, e o jigodie naționalistă. Răspunsul lui la criza din Ucraina? Ucraina nu există. Există doar un pământ blestemat timp de 3 generații. Scriitorii de SF ucrainieni care au susținut revoluția nu mai au voie să vină la convenții în Rusia. Le interzice el. Cărțile lui nu vor mai fi traduse în limba ucrainiană și va face tot posibilul ca autorii ucrainieni să nu mai fie publicați în Rusia.

via | /r/scifi

P.S.: pupa-l-ar Văcăroiu pe gură

 

semnele fiarei

8 Feb 2014 by

The After e unul din episoadele pilot finanțate și distribuite gratuit de Amazon. Ideea e că cele mai apreciate episoade vor fi transformate în seriale ceea ce e un lucru bun. Partea proastă e că un scenarist celebru ca Chris Carter (care și regizează episodul pilot) nu înțelege că ne-am săturat de mistere lipsite de sens ca în Lost. Apocalipsa e redusă la “s-a oprit curentul și se aud zgomote ciudate”. Prea puțin. Referințele la Biblie sunt diluate și singurul lucru care mă convinge să mă uit la noi episoade e faptul că a fost odată ca niciodată un Carter care făcea X-Files.

speaker for the bad

7 Feb 2014 by

Ender’s Game (filmul) e ceea ce se întâmplă când iei 10% din conceptele unei cărți foarte dense și încerci să le explici pe scurt celor care au citit deja cartea. Pentru ceilalți rămâne doar un demo tape de efecte speciale și grafică 3D cu un particle system impresionant.

poor man’s Barbarella

16 Dec 2013 by

Gravity arată fantastic, cu space walks realiste, scene lungi şi absenţa gravitaţiei simulată cu simţ de răspundere. În ciuda cinematografiei şi a efectelor speciale filmul este totuşi mediocru. În primul rând scenariul e foarte greu de crezut, cu telescopul Hubble, ISS şi staţia spaţială chineză în aceeaşi zonă şi la aceeaşi altitudine. Veridicitatea costumelor spaţiale e sacrificată pentru a etala picioarele actriţei principale, în anumite momente se suspendă inerţia corpurilor pentru a uşura mişcările actorilor iar în altele se inventează forţe care sfidează natura pentru a crea tensiune şi dramă complet aiurea.

Eroina filmului e o astronaută incredibil de incapabilă dar curajoasă şi în final victorioasă. Nu e clar ce caută în spaţiu, important e că pluteşte de colo-colo pe background-uri frumoase şi e aşa de norocoasă că o capsulă de aterizare fără propulsie se întâmplă să cadă la unghiul corect pentru a nu se dezintegra în atmosferă. Material de Oscar, ce mai…

P.S.: genericul iniţial din Barbarella (necenzurat şi deci NSFW)

Neon Genesis Evangelion în varianta hollywoodiană

8 Oct 2013 by

Pacific Rim e un film decent în ciuda bugetului exagerat, figurantului din Sons of Anarchy în rolul principal şi scenariului mediocru. Nu ştiu cum a făcut del Toro, dar nu e deloc plictisitor deşi durează peste două ore. Efectele speciale sunt perfecte iar clişeele genului tratate cu respect şi umor. De văzut.

the only plot twist: directed by Shyamalan

29 Sep 2013 by

After Earth e povestea înduioşătoare a unui puşti lipsit de talent pe care tatăl faimos îl bag la înaintare într-un film ridicol. Jaden Smith e un pic cam cocalar, ca mulţi puşti de vârsta lui, şi vrea să se facă repăr şi actor celebru la fel ca tata. Iar tata nu mai poate de bucurie. S-au gândit ei să facă o poveste cu fiul care merge ca scufiţa roşie prin pădure ca să aducă ajutoare pentru tatăl rănit într-un accident de maşină. Prea simplu. Au adăugat extratereştri şi l-au făcut SF.

Omenirea a părăsit Pământul din motive neclare şi s-a stabilit pe o altă planetă unde extratereştrii cei răi au dat drumul la animale oarbe modificate genetic ca să miroasă frica oamenilor şi să-i omoare. Nu, animalele nu se cheamă “thetani corporali” ci “ursas”. Xenu nu şi-a făcut apariţia şi nici avioanele DC-8. Doar un vulcan activ apare spre final, binecuvântat fie-i numele scriitorului de SF mediocru care şi-a tras cult.

Cei doi protagonişti ajung accidental pe planeta-mumă, ocazie cu care se şi prăbuşesc. Între timp animalele au evoluat (tot din motive neclare) în nişte versiuni foarte ostile oamenilor cu care nu veniseră în contact de sute de ani aşa că puştiul are ocazia să fie eroic în timp ce joacă ca un pantof. Aleargă, planează, se târăște, face de toate dar mai ales îşi învinge frica şi omoară thetanul ursasul. După asemenea grozăvii poţi să te mai plângi că filmul a costat 130 de milioane? Nu poţi.

poate dacă ploaia acidă s-ar opri

11 Aug 2013 by

În 2009 elveţienii au reuşit să producă primul lor lung-metraj SF. E vorba de elveţienii de limbă germană şi de Cargo. Filmul nu e foarte original dar e bine făcut. Atmosfera din nava spaţială e perfectă. Disperarea celor nevoiţi să părăsească un Pământ distrus de poluare pentru a sta ca sardinele în staţii orbitale sub controlul corporaţiilor e credibilă. Speranţa de a strânge suficienţi bani pentru a ajunge pe Rhea – o nouă planetă unde curge lapte şi miere – o motivaţie mai mult decât suficientă.

Acţiunea curge cum trebuie, actorii îşi iau rolurile în serios iar scenariul nu ne tratează ca pe nişte imbecili dispuşi să înghită aceeaşi poveste film după film. De văzut.

foreignness is in the ear of the beholder

9 Aug 2013 by

Cineva de la blastr.com a făcut o listă de 14 filme SF “străine” care merită văzute. Dincolo de faptul că unele din ele nu prea sunt SF şi lipsesc câteva intrări importante (de ex. fantasticul Avalon şi fantasmagoricul Kin-dja-dja!) am găsit vreo 5 filme interesante pe care nu le-am văzut încă.

via | /r/scifi unde se discută mai multe filme în alte limbi decât engleza.

proto-fascism

26 Jun 2013 by

I won’t miss waiting for the next financial disaster because we haven’t dealt with the underlying causes of the last one. Nor will I be disappointed not to experience the results of the proto-fascism that’s rearing its grisly head right now. It’s the utter idiocy, the sheer wrong-headedness of the response that beggars belief. I mean, your society’s broken, so who should we blame? Should we blame the rich, powerful people who caused it? No let’s blame the people with no power and no money and these immigrants who don’t even have the vote, yeah it must be their fucking fault. So I might escape having to witness even greater catastrophe.

Iain Banks în ultimul său interviu.

so long and thanks for all the Culture

3 Apr 2013 by

Iain Banks tocmai a anunţat că mai are doar câteva luni de trăit.

it’s all about the parts

11 Oct 2012 by

True Skin e un scurt-metraj foarte interesant făcut de un regizor român cu numele de scenă Stephan Zlotescu şi domiciliul în Maryland. Mi-a amintit de Mek a lui Warren Ellis combinat cu un Bangkok cyberpunk. Un lung-metraj în universul ăsta are potenţialul de a scutura genul cam cum a făcut-o Blade Runner.

via | reddit

generation kill

10 Aug 2012 by

The Hunger Games e prima carte din trilogia distopică adresată tinerilor adulţi, cum sunt ei definiţi în “young adult literature”. Nu ştiu de ce acest public ţintă, pentru că în afară de vârsta protagoniştilor şi triunghiul amoros complet gratuit romanul stă binişor în picioare şi în faţa unui public mai serios. America post-cataclism (ridicarea nivelului oceanelor, război civil) e reprezentată de Capitol – regiunea dominantă şi 12 districte subjugate. Capitolul dispune de tehnologie avansată şi beneficiază de munca forţată a districtelor care pe lângă faptul că sunt la limita subzistenţei mai trebuie să furnizeze anual câte doi copii pentru “jocurile foamei” – o bătaie pe viaţă şi pe moarte cu un singur supravieţuitor transmisă în tot imperiul pentru a le aminti învinşilor cine-i şeful.

Descrierea vieţii în districtul 12 e partea cea mai reuşită. Katniss Everdeen, personajul principal, e construită cu bun-simţ între braconaj şi relaţia cu un tată mort prea devreme şi o mamă absentă pe motiv de depresie. Nu-i chiar “Singur pe lume” dar nici suficient de optimist pentru a prelungi fantezia tinerelor generaţii cum e normal într-o societate civilizată. Realismul ia o pauză când începe acţiunea. Jocurile foamei apar ca un reality show iar capitolienii (iştii?) sunt complet detaşaţi de grozăvenia copiilor care se omoară între ei. Ca să nu mai zic că nu am citit nimic despre vreo mişcare de rezistenţă în districte. Sau măcar terorism. Oricum, aştept cu nerăbdare o revoluţie în cărţile următoare ca să iasă ecranizările cu happy-end.

battleştift

8 Aug 2012 by

Battleship bate sigur recordul la tâmpenii pe minut. Cu un buget de peste 200 de milioane de dolari, un cast format din actori dispuşi să joace cu Rihanna şi un subiect inspirat din jocul ăla vechi de când vapoarele dar dintr-un motiv care-mi scapă asociat cu gigantul Hasbro, filmul ăsta e mai prost decât Battlefield Earth. Atât de prost, că nici AC/DC nu-l scoate din WTF. Dar ce zic eu de australieni, nici măcar Eric vampirul nu e în stare să scoată filmul din rahat. Poate dacă venea şi vampiru’ Bill cu zâna Sookie să iasă “so bad it’s good”…

they come in peace

9 Feb 2012 by

Naziştii care se ascund pe partea întunecată a lunii sunt în postproducţie pentru o invazie anul ăsta.

happy by design

20 Mar 2011 by

Zenith e o miniserie web distribuită prin VODO sub o licenţă Creative Commons, deci putem să uităm din start satisfacţia pirateriei. E gratuit. Din fericire primul episod e bine făcut şi are un subiect interesant – o conspiraţie care a dus la schimbarea în rău a lumii în 2044. Cuvinte dispărute din vocabular, criminalitate, sărăcie, alienare, etc. O distopie suspect de similară cu realitatea, dar măcar avem pe cine să dăm vina: o cabală din sec. XVIII. Enjoy.

first person short

15 Mar 2011 by

Băgaţi ochiul la scurt-metrajul ăsta făcut de un turc căruia-i plac roşcatele. Şi cyberpunk-ul. În acelaşi timp.
via | completenerdom.com

P.S.: hide yo kids, hide yo wife, there be titties attached to the aforementioned redhead!

news from the future

31 Dec 2010 by

sciencefiction.com a intrat recent în google reader-ul meu şi a trecut testul timpului într-o listă care arată permanent 1000+ unread messages. Ştiri main-stream din domeniul SF – asta promite şi asta furnizează. Cechetaut!

P.S.: no, Sucker Punch is not the new Matrix because there’s no spoon bending. Might be the new Shutter Island, though…

Online steampunk

30 Oct 2010 by

Riese este un nou serial Syfy, din categoria “steampunk”. De vreti sa il vedeti, il gasiti online la linkul de mai sus.

Nu am vazut inca niciun episod – postul acesta e mai mult un “heads up”. Serialul pare sa fie “cloak and dagger” si cu masti, ocheane si catei – clasic steampunk. Daca nu stiti ce e steampunk, ganditi-va la Golden Compass sau si mai bine la Sky Captain and the World of Tomorrow.

Cand o sa vad suficiente episoade din Riese, voi scrie ceva despre acest serial. Daca merita, desigur.

history in the making

30 Sep 2010 by

25 ianuarie 1995 – Babylon 5 S2E8 – Sheridan exclamează “absofrakkinlutly”. Take that, you BSG motherfrakkers!

big game

26 Sep 2010 by

E greu să propui un nou film din seria extratereştrilor rasta invizibili fără să cazi în poveşti ridicole gen Alien vs. Predator. Doar o întoarcere la origini şi un scenariu inteligent pot să salveze situaţia şi exact asta propune Robert Rodriguez din postura de producător. Predators schimbă decorul urban pe o pădure tropicală de pe o planetă-rezervaţie unde războinicii ultra-tehnologizaţi vânează diverse specii paraşutate în mod constant. Aţi ghicit, e loc de mai multe filme pe baza acestei premize, iar dacă vor fi făcute cu aceeaşi atenţie pentru personaje s-ar putea să fie un lucru bun. Oamenii picaţi din cer în jungla lui Rodriguez au cam toţi ceva profunzime, personalităţi credibile pentru un film de acţiune, poveşti interesante de spus până îi hăcuieşte monstrul, etc. Mai vine şi o regie cu nerv, coloană sonoră cu tupeu, efecte speciale de bun simţ, actori decenţi şi reţeta e gata. Enjoy. I know I did…

it’s for your own good

30 Aug 2010 by

Ştiţi cum a murit Isaac Asimov? Pe blat. A fost infectat cu HIV în urma unei transfuzii în ’83 iar medicii l-au sfătuit să păstreze tăcerea pentru a nu fi stigmatizat de societate. Argumentul ăsta a funcţionat şi după ’92 când cauza morţii a fost disimulată în “insuficienţă renală” iar familia speriată de bombe a păstrat tăcerea încă 10 ani până au dat colţul medicii cei grijulii cu opinia publică.

the place is here, the time is now

28 Jul 2010 by

1959 a fost anul în care Rod Serling a schimbat istoria televiziunii printr-o propunere neobişnuită: SF pentru adulţi. Entertainmentul ca rezultat al satisfacţiei intelectuale dată de 30 de minute de zonă crepusculară. Tematică serioasă, pe de-o parte, şi fuga de cenzură, pe de alta. Scriitorul devenit producător a pariat că poate să facă ceva de calitate şi să vândă pasta de dinţi a sponsorului în acelaşi timp. Calitatea celor 3 sezoane din The Twilight Zone e apreciată şi-n ziua de azi, însă cheltuielile de producţie au fost uneori peste buget. Rod a rezistat 3 sezoane şi a scris cam două treimi din scenarii.

Primul episod – Where is Everybody – explorează halucinaţiile unui pilot supus unei improbabile izolări experimentale. Baza psihologică ar fi mai mult spre sensory deprivation, însă autorul insistă pe dimensiunea socială a “animalului uman”. Stările prin care trece personajul principal au parte de o atenţie specială, fapt care caracterizează întreaga serie şi o delimitează clar de superficialitatea serialelor gen Flash Gordon, Buck Rogers, Space Patrol, etc.

valley of the crescendolls

18 May 2010 by

În 2003 cei doi francezi de la Daft Punk au scos un lung-metraj anime care are drept coloană sonoră piesele de pe albumul lor Discovery. Filmul se numeşte Interstella 5555: The 5tory of the 5ecret 5tar 5ystem şi e făcut în stilul anilor ’70-’80 cu mici scăpări 3D pentru nişte decoruri. Povestea e o alegorie a exploatării muzicianului de către showbiz, băieţii de la Daft Punk fiind foarte sensibili la chestia asta (apar în public mascaţi ca să evite neajunsurile celebrităţii şi-şi cam produc singuri albumele). Dialogurile lipsesc şi aţi putea crede că e un experiment sau un gimmick de promovare a muzicii (au fost produse 3 videoclipuri pe baza animaţiei) dar filmul stă singur în picioare. Cu un limbaj vizual rafinat şi un apel la melancolia anime-ului d’antan reuşeşte să cucerească oameni foarte sceptici în privinţa house-ului ca mine. De văzut, de ascultat, de zâmbit.

la Petra, lângă piramide

17 May 2010 by

Steven Spielberg a ajuns la concluzia că nu are nevoie de un script serios pentru Transformers: Revenge of the Fallen mai ales că se apropia greva scenariştilor. Grafică 3D cu efecte ultra-mega este, orgii pirotehnice fără motiv sunt, imagini de stoc cu portavioane, fightere şi jeepuri – căcălău. De ce să întârzie producţia pentru nişte amărâte de dialoguri? Nu mai bine trece pe la cabina de montaj să le spună la băieţi să bage un slo-mo pe ţâţele lu’ Megan Fox ca să aibă încasările asigurate? Şi a trecut. Şi a avut.

hypostasis

28 Mar 2010 by

Shane Acker a făcut un scurt-metraj numit “9” în 2005 pe când era student. S-a ocupat de regie, scenariu şi – lucru mai rar – grafica 3D. Modelele, iluminarea, texturile, animaţia şi toate micile detalii care fac diferenţa au fost sub controlul lui. Rezultatul e fantastic, după cum puteţi vedea şi singuri. Lui Tim Burton i-a plăcut aşa de mult că în 2009 a produs un lung-metraj regizat de Acker care extinde universul post-apocaliptic într-un amestec de SF şi fantasy de-a dreptul poetic. Personajele principale sunt nişte păpuşi de cârpă însufleţite de componenete diferite ale “suflului” creatorului uman – ultimul supravieţuitor al războiului cu Maşina-care-fabrică-alte-maşini. Rag dolls against robots. Life against animated death.

Partea neobişnuită e că sunt folosite aproape neschimbate modelele din scurt-metraj. Erau aşa de bune că nu a fost nevoie de înlocuiri. Atmosfera e aceeaşi, animaţia perfectă, iar Shane Acker singurul vinovat. De văzut.

brought to you by Skynet

28 Mar 2010 by

Terminator Salvation a primit o grămadă de critici negative din partea specialiştilor, dar mie mi s-a părut exact ceea ce vroiam de la un astfel de film: acţiune iraţională, explozii, efecte speciale, gagici mişto (let’s hear it for Moon Bloodgood!) şi o poveste uşurică de care poate să facă mişto oricine. Asta e tradiţia francizei şi e inutil să te aştepţi la filosofie gen Matrix sau experimente cinematografice cu accent franţuzesc. Faptul că au desenat figura unui Schwartzy tânăr pe corpul unui alt body builder e deja prea inovator pentru genre. Dacă s-ar fi apucat vreun actor să joace la modul serios sau vreun scenarist să scrie treaz ar fi fost prea de tot. Unele tradiţii trebuie păstrate aşa cum sunt chiar dacă denotă mediocritate.

I’ll be bahck…

Avatar – greselile

22 Dec 2009 by

…ca daca nu ar fi, nu s-ar povesti…Grace Augustine avatar

Nu vreau ca acest post sa va taie din avantul de a vedea filmul. De asemenea, nu vreau sa fie interpretat ca un fel de PR, negru sau alb. Acest post este scris tocmai pentru ca Avatar este un film memorabil, dar cu prea multe greseli.

Si nu vorbesc despre locurile comune, sau stereotipiile filmului. Si nici despre stancile plutitoare, sau unele peisaje suspect de apropiate de Nagrand in WoW. Ci despre unele greseli stanjenitoare, care slabesc ideea centrala a filmului: metafora Gaia.

Dr. Grace Augustine (Sigourney Weaver) – interesanta optiunea numelui, este un personaj central al filmului. Ea este cea care a construit intregul program “Avatar”, ba chiar a scris un manual de utilizare, citit din scoarta in scoarta de “grunt”-ul Jake Sully. Avatarul sau este o versiunea albastra-hot chick-peace corps-cu tricou Stanford a lui Sigourney. Dr. Augustine este de fapt singurul om acceptat de tribul de Na’vi, fiind indragita mai ales de copii (ii invata engleza, sa scrie, partea cu bomboane ori mi-a scapat ori s-a trecut peste). Programul “Avatar”, condus de ea, nu este de ieri-azi, ci are ceva vechime, cel putin 6 ani. Tehnologia de manipulare la distanta a unui avatar (rezultatul combinarii de gene umane si Na’vi) este intr-adevar scifi.

Dealtfel, aceasta tehnologie este aratata in prima parte a fimului. Ideea de baza ar fi aceea de “sincronizare” a creierului uman cu cel al avatarului Na’avi. O echipa numeroasa de alti “stiintifici” si tehnicieni lucreaza febril in fata unor monitoare destepte, unde vedem patternuri de activare in diverse structuri din creier (am o banuiala de unde provin acele patternuri), replici latrate de genul “activare 25% a amigdalei” sunt aruncate back and forth, crescendo al muzicii, si mai multe imagini cu creieri aprinzandu-se ca brazii de Craciun, ba chiar ni se paseaza rapid o imagine cu neuroni in detaliu, ta-dam!, eroul se trezeste in avatarul sau.
Asadar tehnologia este top-notch, controlul unui avatar de face mai mult sau mai putin neural, Dr. Grace Augustine stie ce e aia amigdala si “retea neuronala”, suntem in 2154!

Prima “lovitura” vine cand Dr. Augustine (in avatarul cu tricoul visiniu) il insoteste pe Sully in jungla (primul lui contact cu realitatea cea frumos colorata) si incepe sa … ia probe. Asa, ca la secolul XIX, cu o penseta si o punguta. Cum faceam noi cand eram pioneri. Si dupa 6 ani de avataruri si studii, abia acum are revelatia unui sistem neuronal global al Pandorei. La nivelul anului 2154 te-ai fi asteptat ca dupa sase ani de studii intense, macar ceva stil field potentials, sau un grid de electrozi, pusi intre 2-3-x copaci sa fie ansamblata si rezultatele sa fie procesate la “centru”. Inca o data, transferul de informatie dintre oameni si avatarurile Na’vi se facea pe baza neuronala (controlul la distanta a unui individ albastru si deloc zombie). Si cum spuneam in postul anterior, sistemul periferic al Na’vi, care incepea din “al treilea ochi”, folosea la comunicatie intre acestia si alte animale – acesta constituia baza imblanzirii animalelor salbatice.

A doua “lovitura” este locul de studiu al Dr. Augustine – un ceva mai mult decat o rulota, cu doua sau trei “sarcofage” pentru conectarea la avataruri. Si unde Dr. Augustine studiaza in liniste. Niste lamele, la un microscop de doi lei, de acum 20-30 de ani. Adica, toata tehnologia anului 2154 este partial data la o parte, numai pentru a o filma pe Weaver la un microscop. Rezultatele studiilor ei nu apar decat in forma de fel de de proble si animalute puse in borcane strategic amplasate – similar cu acele borcane din Aliens.

And the third strike este la inceputul partii cu poc-poc a filmului: inainte de batalie, Dr. Augustine se straduieste sa ii convinga pe cei “rai” (seful militarilor si administratorul intregii menajerii) ca reteaua Pandora (Gaia) “e pe bune”. Ca tocmai a descoperit ea, si sa o creada pe cuvant.
Adica, vreme de cel putin 6 ani Dr. Augustine nu a vazut ce era in fata ochilor ei, si-a pierdut timpul prin padure luand mostre puse in borcane si s-a uitat printr-un microscop de muzeu. Asta, inca o data, venind de la cea care a creat avatarurile – vezi mai sus.

Este bine ca paradigma neuronala este picurata in mintile privitorilor. Este bine ca aceasta nu mai este privita ca un fel de voodoo. Este bine ca imaginile colorate ale creierului sunt aratate repetat; cine stie, poate Congresul ne va da bani mai multi anul viitor.
Dar nu este la fel de bine ca un film scris pe baza acestei paradigme face atat de mult rabat de la calitate. Pana la urma, este un film scifi care incepe decent dar cu un sfarsit de genul “Pocahontas si ai sai”. Si este foarte rau ca ideea “neurostiintele ne vor da raspunsul”, sugerata de-a lungul intregului film, este din ce in ce mai vehiculata. Neurostiintele dau deocamdata date pe banda rulanta, ceva interpretari din cand in cand, iar explicativul apare foarte rar. Nu mai spun ca “new-age”-izarea neurostiintelor, amestecul cu spirite care traiesc obiectiv in retea (in fundal o gasca de Na’avi intoneaza cantece monotone), este chiar daunatoare.

Oricum, Sigourney Weaver se straduieste sa faca acest personaj cat se poate de credibil, tinand cont de calitatea scenariului.