Cel mai nou film al lui Cameron, Avatar (pentru cei care inca nu stiu ce inseamna “avatar” Wikipedia are un articol destul de lung), nu este un film obisnuit. De aceea, dar si datorita unui marketing viral bine pus la punct si al dialogului creatorilor filmului cu “geeks” – direct si indirect (word of mouth, globuri, comentarii), toata lumea are ceva de spus despre fim.
Majoritatea articolelor citite vorbesc despre tehnologia de filmare 3D, posibil revolutionara, despre suprapunerea perfecta a CGI cu jocul actorilor, astfel incat acestea devin un singur lucru, despre Pandora numita initial Pandorum cel putin in presa britanica, despre populatia indigena Na’avi, foarte asemanatoare din multe puncte de vedere cu populatiile indigene din Lumea Noua. Despre toate acestea, asadar, puteti (re)citi articolul din octombrie, publicat in New Yorker.
Filmul, ca intreg, este facut in asa fel incat sa atraga cat mai multi clienti. Vizual, este uimitor. De fapt acesta este si argumentul cel mai puternic al lui Cameron: imbinarea seamless intre computer si film intr-un pachet vizual 3D care te lasa din cand in cand si destul de des cu gura cascata. Atat de puternic este acest argument vizual-cinematografic, incat copiii din sala IMAX nu au scos un sunet vreme de mai bine de 2 ore si jumatate. Presupun ca au fost pur si simplu anesteziati de “maximalismul” vizual tridimensional al filmului.
Muzica filmului nu cred ca este cea mai buna posibila, dar se integreaza cu ceea ce se intampla pe ecran. Poate prea multe melodioare new-ageiste, dar aici depinde foarte mult gustul fiecaruia si cat de implicat emotional devine in cele 2 ore si jumatate (din cand in cand luam de pe nas ochelarii fumurii, tocmai pentru a ma detasa cat mai mult de acest emotional).
Povestea filmului este facuta de fapt din mai multe fire de povesti luate mai mult sau mai putin explicit din foarte multe surse. Discutia fiecarei surse si cum sunt acestea folosite in film se poate detalia in posturi separate.
Pe scurt, Pandora este versiunea James Cameron a metaforei Gaia. Flora si fauna Gaiei comunica printr-un soi de sistem nervos distribuit, fiecare copac “sfant” fiind un fel de nod. Din intamplare, fiecare din acesti copaci arata exact ca terminatia dendritica (numit si arbore dendritic) a unui neuron cortical. Fiecare animal, inclusiv Na’avi, are o prelungire din cap, un fel de sistem nervos periferic care se termina in filamente protejate si cu care comunica. Adica, parul Na’vi nu este par ci un fel de interfata neuronala, folosita pentru conectarea nervoasa intre indivizii diferitor specii.
Revenind la Gaia, Cameron il urmeaza pas cu pas pe Miyazaki (comparati singuri cu Princess Mononoke); pana si spiritele copacilor (la japonez sunt niste omuleti) apar aici sub forma de minuscule meduze translucente care “probeaza” diversi indivizi.
Pentru a mentine acest post short and sweet, voi scrie interpretarea mea:
elfii s-au mutat pe Pandora. Ei erau deja inalti in timpurile cand inca stapaneau Middle Earth. Gravitatia scazuta a Pandorei i-a facut si mai inalti, dar au pastrat trasaturile care i-au facut legendari: apropierea de padure si copaci, simetria trasaturilor fizice, rezilienta fizica. Au evoluat in timp (au devenit albastri si le-a crescut si o coada), construind sau fiind acceptati in aceasta retea globala, cu copacii sfinti drept noduri. Tema copacilor elfilor este preluata din legedele norvegiene (Ydgrassil) si schimbata in lore si jocuri/lumi pe computer precum World of Warcraft (Nordrassil si Terdrassil). Pana si acele wisps din WoW sunt preluate in film – cum spuneam, sub forma de mini-meduze.
Acesti elfi traiau fericiti (mitul salbaticului “bun” – filmul poate fi interpretat si ca un “Dances with wolves” futuristic), dar oamenii au aparut din cer, in cautare de noi surse de energie.
Restul povestii ruleaza la cinematografe.
Poate veti intreba “merita vazut filmul?” Da!, merita vazut si mai ales la IMAX (give yourself a treat). Experienta senzoriala este unica. Mai merita vazut pentru “candy”. Toata lumea va gasi ceva atractiv in acest film. Si merita vazut mai ales pentru idei, pentru ce se va putea face cu acest nou mod de a face filme.
Luati acest film ca un fel de cadou de Craciun (thank you Mr. Cameron!) si zburati cu banshees!
the Blog collective 
